Albatrosul

Din joaca, marinarii pe bord, din cand in cand,
Prind albatrosi, mari pasari calatorind pe mare,
Care-nsotesc, tovarasi de drum cu zborul bland
Corabia pornita pe valurile-amare.

Pe punte jos ei care sus in azur sunt regi
Acuma par fiinte stangace si sfioase
Si-aripile lor albe si mari le lasa blegi,
Ca niste vasle grele s-atarne caraghioase.

Cat de greoi se misca drumetul cu aripe!
Frumos candva, acuma ce slut e si ce plapand!
Unu-i loveste pliscul cu gatul unei pipe
Si altul fara mila il stramba schiopatand.

Poetul e asemeni cu printul vastei mari
Ce-si rade de sageata si prin furtuni alearga;
Jos pe pamant si printre batjocuri si ocari
Aripile-i imense l-mpiedica sa mearga.

(Charles-Pierre Baudelaire)