Lumina

aici
zumzetele despart culoare de
lumi ascunse, aruncate
intangibile, insesizabile,
adormite de mult

Acolo
doar se deschide Poarta
sa intre Imparatul
cu lumea Lui
mult prea trista
caruia ii daruieste
norii sa-si invesmanteze
vidul, sa lege
maini fara degete,
sa atinga prapastii
aruncate-n
lumea fara nume daruite

peretii s-au prabusit
ce liniste deplina!

Ingradire

cine imi poate rupe Lantul
cand nici mana nu ma asculta
cand nici suflarea nu zvacneste

am legat verticalul
m-am largit cumplit
orizontalul a murit

Lantul ma salveaza
urc spre El

leaga-ma-n unduire
si trage-ma
spre Cer

ganduri

ce durere te face
sa te-ngradesti cu spini
prin care nu pot trece
ori sa fugi spre
ciorile gri?

doar ele stau cand mergi
spre ele

pe cele negre
le-ai speriat

le-a furat moartea
hai, sa o cautam
sa ni le dea

Ascultarea

Ascultarea lumeasca doar se face cu "impins de la spate". Are si rezultate slabe.
Ascultarea duhovniceasca se bazeaza pe libertate si fertfa de sine- cu rezultate nemasurabile.

Tacerea

ce mai conteaza acum
cand moartea
isi arunca veninul in inima
pestilor,
iar marile raman goale

ce mai conteaza ca toata lumea urla
intr-o lume nebuna

ce mai conteaza ca singuratatea
troneaza
intru fiinta

nu mai conteaza decat cuvantul
nerostit de teama patetismului

taceti,
e liniste

continuare

"Trecutul nu exclude prezentul!"

Versuri Nebun de alb - Emeric Imre

1. Acum sunt mai pustiu ca totdeauna

De cand ma simt tot mai bogat de tine

Si-mi stau pe tample soarele si luna

Acum mi-e cel mai rau si cel mai bine

Si uite, n-are cine sa ne-ajute

Abia-si mai tine lumea ale sale

Si-ntr-un perete alb de muze mute

Nebunii negrii cauta o cale

R: Si te iubesc cu mila si cu groaza

Tot ce-i al tau mi se cuvine mie

Ca un nebun de alb ce captureaza

Regina neagra pentru vesnicie

2. Prin gari descreierate - accidente

Marfare triste vin in miezul verii

Iar eu sunt plin de gesturi imprudente

Ca sa te-apropii si ca sa te sperii

Jur-imprejur privelisti aberante

Copii fragili ducand parintii-n spate

Batrani cu sanii gri de os pe pante

Si albatrosi venind spre zari uscate

3. Mi-e dor de tine si iti caut chipul

In fiecare margine a firii

In podul palmei daca iau nisipul

Simt un inel jucandu-se de-a mirii

Te-aud in batalii din vreme-n vreme

Ostasii garzii tale ti se-nchina

Iubita mea cu foarte mari probleme

Cu chip slavon si nume de regina

Versuri: Adrian Paunescu